Românii sărbătoresc Crăciunul - Naşterea Domnului, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, marcată prin slujbe speciale în biserici şi mănăstiri, dar şi prin tradiţii frumoase şi mese bogate în familie.
Iisus s-a născut, potrivit scripturilor, în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod. El a adus lumii o Nouă Lege consecventă şi desăvârşită, considerată 'un alfabet al bunei purtări' şi cea din urmă Lege lăuntrică dată de Dumnezeu. Iisus a propovăduit Credinţa Sa şi le-a transmis-o celor 12 apostoli, care, la rândul lor, au răspândit-o în lume, 'la neamuri'.
Naşterea lui Iisus este ilustrată în Noul Testament, care începe cu 'Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam' şi prezintă arborele genealogic al lui Iisus. Astfel, Naşterea Domnului vine ca o încununare a aşteptării ce străbate Vechiul Testament, ca o împlinire a prorocirilor.
Se spune că Naşterea Sa, aşteptată de prooroci şi de magi, a fost vestită prin apariţia unei stele luminoase pe cer, care i-a ghidat pe magii de la Răsărit spre locul unde se aflau Maria, Iosif şi Pruncul nou-născut.
Un fapt atestat istoric este că Irod, aflând că s-a născut un nou 'rege al iudeilor', a recurs la un act de exterminare în masă, dispunând uciderea tuturor copiilor din Betleem până la vârsta de doi ani. În speranţa omorârii Pruncului, oamenii lui Irod au măcelărit paisprezece mii de nevinovaţi. Totuşi, scris a fost ca Iisus să trăiască printre muritori până la vârsta de 33 de ani şi să schimbe, prin învăţătura sa, faţa lumii.
Istoricul sărbătoririi Crăciunului
Biserica a stabilit, la sfârşitul secolului al IV-lea, ca dată pentru celebrarea naşterii lui Iisus Hristos ziua de 25 decembrie.
Ziua este marcată, pentru prima dată, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est.
Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie, istoricii ştiind azi că ea se celebra deja în 336 e.n. la Roma. În Est, 'Boboteaza', serbată pe 6 ianuarie, începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci naşterea, botezul şi primul miracol al lui Iisus.
În zilele noastre, ortodocşii de rit vechi (majoritari în Rusia, Ucraina, Serbia, Georgia, Republica Moldova), sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, potrivit calendarului iulian. Celelalte Biserici ortodoxe, inclusiv cea din România, ţin Crăciunul pe 25 decembrie, odată cu Biserica Catolică.
Tradiţii de Crăciun
În seara de Ajun, casele frumos decorate îşi primesc colindătorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale, formule magice şi dansuri. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a romanilor.
În Ardeal, în aşteptarea colindătorilor, mesele sunt întinse. Colindătorii îşi încep ziua în zori şi termină în amurg. În Maramureş, colindătorii întreabă: 'Slobodu-i a colinda?', dar mai răspândită este întrebarea 'primiţi colindătorii?'.
După ce cântă în prag doua-trei colinde încheiate cu urări, tinerii sunt poftiţi înăuntru, pentru a fi cinstiţi cu bucate şi băutură.
Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gătită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad, obicei ce are o semnificaţie religioasă, amintind de steaua care li s-a arătat celor trei magi de la Răsărit.
Obiceiul de Crăciun de a merge cu capra - Jocul 'caprei' (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) - a fost la origine un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul 'caprei'. Jocul 'caprei' s-a generalizat în toată ţara la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Masa de Crăciun
Timp de 40 de zile înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, creştinii ţin Postul Crăciunului. Ceremonialul pregătirii mesei de Crăciun începe încă din ziua de Ignat, pe 20 decembrie, când se taie porcul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţi, chişcă, tobă, răcituri, sarmale, caltaboş.
Crăciunul este marcat printr-o masă bogată, din care nu trebuie să lipsească friptura de porc, colacii, sarmalele, cozonacul, fructele, peştele, dulciurile şi, bineînţeles, vinul roşu.
Obiceiuri si supertitii de Craciun
Iisus s-a născut, potrivit scripturilor, în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod. El a adus lumii o Nouă Lege consecventă şi desăvârşită, considerată 'un alfabet al bunei purtări' şi cea din urmă Lege lăuntrică dată de Dumnezeu. Iisus a propovăduit Credinţa Sa şi le-a transmis-o celor 12 apostoli, care, la rândul lor, au răspândit-o în lume, 'la neamuri'.
Naşterea lui Iisus este ilustrată în Noul Testament, care începe cu 'Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam' şi prezintă arborele genealogic al lui Iisus. Astfel, Naşterea Domnului vine ca o încununare a aşteptării ce străbate Vechiul Testament, ca o împlinire a prorocirilor.
Se spune că Naşterea Sa, aşteptată de prooroci şi de magi, a fost vestită prin apariţia unei stele luminoase pe cer, care i-a ghidat pe magii de la Răsărit spre locul unde se aflau Maria, Iosif şi Pruncul nou-născut.
Un fapt atestat istoric este că Irod, aflând că s-a născut un nou 'rege al iudeilor', a recurs la un act de exterminare în masă, dispunând uciderea tuturor copiilor din Betleem până la vârsta de doi ani. În speranţa omorârii Pruncului, oamenii lui Irod au măcelărit paisprezece mii de nevinovaţi. Totuşi, scris a fost ca Iisus să trăiască printre muritori până la vârsta de 33 de ani şi să schimbe, prin învăţătura sa, faţa lumii.
Istoricul sărbătoririi Crăciunului
Biserica a stabilit, la sfârşitul secolului al IV-lea, ca dată pentru celebrarea naşterii lui Iisus Hristos ziua de 25 decembrie.
Ziua este marcată, pentru prima dată, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est.
Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie, istoricii ştiind azi că ea se celebra deja în 336 e.n. la Roma. În Est, 'Boboteaza', serbată pe 6 ianuarie, începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci naşterea, botezul şi primul miracol al lui Iisus.
În zilele noastre, ortodocşii de rit vechi (majoritari în Rusia, Ucraina, Serbia, Georgia, Republica Moldova), sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, potrivit calendarului iulian. Celelalte Biserici ortodoxe, inclusiv cea din România, ţin Crăciunul pe 25 decembrie, odată cu Biserica Catolică.
Tradiţii de Crăciun
În seara de Ajun, casele frumos decorate îşi primesc colindătorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale, formule magice şi dansuri. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a romanilor.
În Ardeal, în aşteptarea colindătorilor, mesele sunt întinse. Colindătorii îşi încep ziua în zori şi termină în amurg. În Maramureş, colindătorii întreabă: 'Slobodu-i a colinda?', dar mai răspândită este întrebarea 'primiţi colindătorii?'.
După ce cântă în prag doua-trei colinde încheiate cu urări, tinerii sunt poftiţi înăuntru, pentru a fi cinstiţi cu bucate şi băutură.
Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gătită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad, obicei ce are o semnificaţie religioasă, amintind de steaua care li s-a arătat celor trei magi de la Răsărit.
Obiceiul de Crăciun de a merge cu capra - Jocul 'caprei' (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) - a fost la origine un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul 'caprei'. Jocul 'caprei' s-a generalizat în toată ţara la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Masa de Crăciun
Timp de 40 de zile înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, creştinii ţin Postul Crăciunului. Ceremonialul pregătirii mesei de Crăciun începe încă din ziua de Ignat, pe 20 decembrie, când se taie porcul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţi, chişcă, tobă, răcituri, sarmale, caltaboş.
Crăciunul este marcat printr-o masă bogată, din care nu trebuie să lipsească friptura de porc, colacii, sarmalele, cozonacul, fructele, peştele, dulciurile şi, bineînţeles, vinul roşu.
Obiceiuri si supertitii de Craciun
- In Ajunul Craciunului, in unele parti se umbla de catre dascali tineri bisericesti cu icoana pe care este zugravita nasterea Lui Iisus Hristos. Intrand in casa, icoana este tinuta la piept de catre dascali cantand troparul Nasterii Mantuitorului.
- In unele zone ale tarii, porcul se taie de Ignat, adica in 20 decembrie. Se zice ca porcul care n-a fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele scurs din porc dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de alte boli.
- In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa.
- In Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an
- Aluatul framantat in noaptea de Craciun e bun de deochi pentru vite.
- Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc.
- In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.
- Pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba.
- In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele locuri pana la ziua, cete de copii merg din casa in casa cu colinda: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire.
- Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea Moldovei" ca "Turca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei si scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in ziua de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul dintre tinerii mascati.
- Datina impodobirii bradului de Craciun pare a fi de obarsie germana, asa cum este si cantecul "O, brad frumos!". In Germania, aceasta sarbatoare este cunoscuta sub numele de Cristbaum.
- In partile Muscelului se crede ca primele patru zile, incepand cu 24 decembrie, corespund in ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavara, a doua de vara, a treia de toamna si a patra de iarna, si cum va fi vremea in aceste zile asa vor fi si anotimpurile.
Un comentariu:
Craciun fericit Ramo si un an nou plin de sanatate, noroc si belsug !
Trimiteți un comentariu